Thanksgiving, sau a mulţumi divinităţii pentru ceea ce ai, e o sărbătoare pe care o întâlnim în America şi Canada…

 Istoria primului Thanksgiving, faptul că această zi mai e numită şi “Turkey Day”,  precum şi data diferită pentru Canada (a doua zi de luni din octombrie) şi USA (a patra zi de joi din noiembrie) mă face să gândesc că în fond nu e vorba de o zi anume, ci de încercarea de a reduce un gest sacru la o zi profană, o idee esenţial religioasa la o sarbatoare laică sau după cum am mai spus-o când e vorba de o sărbătoare, să aştemptăm o zi pentru “beneficiile” de ordin material (o zi liberă, masă copioasă, cadouri) şi nu pentru a rememora un eveniment religios…

Dar să ne întoarcem la Thanksgiving…

 Intr-o variantă, se consideră că primul Thanksgiving a avut loc în toamna lui 1621, la Plymouth Plantation, în Massachusetts. Se spune că un grup aparţinând Bisericii Angliei, ce se îndreptau spre Virginia a rătăcit… Aşa că au celebrat secerişul împreună cu tribul amerindian Wampanoag, care i-au ajutat sa supravietuiască iarna lui 1621.

După alte surse, primul Thanksgiving din America de Nord a fost celebrat de Francisco Vasquez de Coronado împreună cu un alt trib amerindian, Hasinai, la 23 mai 1541, in Texas. Celebrarea a fost motivată de găsirea unor provizii de hrană, şi deci era o multumire că au supravieţuit…

O altă origine a lui Thanksgiving Day este găsită în Florida unde, la 8 septembrie 1565, Pedro Menendez de Aviles a debarcat şi a celebrat împreuna cu localnicii reuşita…

Există voci care pretind ca adevăratul Thankgiving vine din Canada.

Se povesteşte ca Martin Frobisher a încercat să găseasca o trecere spre Orient. Nu a reuşit, dar a stabilit o colonie în Canada. In anul 1578, Frobisher a celebrat o ceremonie în Newfoundland cu băştinaşii,  prin care mulţumea lui Dumnezeu că a supravieţuit lungii călătorii şi dificilelor încercări. Această ceremonie e considerată ca fiind primul Thanksgiving din Nord-America.
Francezii veniţi in Canada  împreună cu Samuel de Champlain au avut celebrările lor de mulţumiri aduse lui Dumnezeu pentru că au trecut oceanul cu bine şi au supravieţuit dificultatilor. Ei au format chiar un Ordin al Bucuriei, împarţind bucuroşi bucatele cu vecinii indieni ai acelor locuri.

Ceea ce au comun toate “sărbătorile” de mai sus e a mulţimi divinităţii şi a împărţi bucuria cu “native people”… Să fie oare o sărbătoare indiană preluată de coloni, sau o încercare a acestora din urmă de a prezenta “relaţiile” cu băştinaşii altfel… Filmele americane m-au făcut să gândesc că băştinaşii au fost prezenţi doar atunci când se împărţeau plumbi nu şi bucate…

 Istoria lui Thanksgiving Day ne dovedeşte că în realitate, e imposibil să îngrămădeşti esenţa gestului sacru de a mulţumi lui Dumnezeu, pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce ai, în o zi anume. Intr-o societate normală, a mulţumi lui Dumnezeu ar trebui să fie o practică zilnică. Poate dacă am şi practica acest lucru, am scăpa de “datoria” de a ne ruga / mulţumi pentru soldatul care moare în nordul Afganului păzind construcţia conductei de petrol,  a celui din Iraq care nu reuşeste de ceva timp să “instaleze” democraţia în ciuda a celor 195 milioane de dolari cât costă o zi de război ( e greu să îţi imaginezi ce s-ar putea face in Africa cu banii cheltuiţi pe o singură săptămână de război)…

A mulţumi a devenit în lumea modernă  un gest banal de politeţe… cum rămâne însă cu a doua semnificaţie a “Thanksgiving-ului”, a împărţi? Nu doar curcanul şi cadourile în familie… ci a da ceva celui ce are nevoie, fără nici un interes meschin?

 E Thanksgiving… cât am mulţumit? Cât am împărţit în anul care a trecut?

 Din BC, s-auzim de bine!

Am spicuit prin vebsite-ul Dv. e bun , mie imi place felul in care le -ati inclinat .Aveti un baietel minunat si o sotie perfecta (am luat dupa imagine )
Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va daruiasca intelepciune si multa sana tate .
Si eu sint mama a 4 copii, 3 sint in State ( eu acuma fiind in Arkansas in vizita )toti 3 casatoriti si am 3 nepoti , copii mei sint cetateni americani ,dar nici aici in America caini nu au colaci in coada .Bunul Dumnezeu mi-a daruit o familie sa zic , fericita si implinita , copii mei cu totii sint bine aranjati , si fata din Romania , ea fiind softista iar sotul ei doctor ...
Dar nu asta vroiam sa va spun ,sinteti plecat din Romania din sept. 2004 , nu stiu daca ati mai fost in tara , sa nu va para rau ca ati ales aceasta cale , e un bun inceput pt familie si e un trai mai bun ca in Romania , nu se compara . Noi romani avem radacini infipte adinc in pamint , sintem legati de gloria pamanteasca , dar acuma cu acesta tehnica ii putem vedea pe cei dragi aflati peste ocean pe camera , de la compiuter , putem sa mesageram cu ei ...asa ca nu sinteti asa de strain ...dar ...
Va doresc numai bine la imtreaga familie . Eu si sotul (e moldovean )am vizitat toata Romania mai in tinerete , am fost si la Ipotesti ..E frumoasa tara noastra , dar e frumos acolo unde te simti BINE ....Si mie , fiind acuma aici , mi-e dor de tara ,mi-e dor sa aud cum bat clopotele ....aici fiind majoritatea baptisti ...dar asa e viata , gaindim pozitiv si mergrm frumos inainte , e frumoasa viata ....succes si prosperitate sa aveti ..ca familie frumoasa aveti ..numai bine ...